Scandalul declanşat în ultima vreme pe teme expoziţiei de la New York nu este altceva decât un efect aşteptat de mult timp. De patru ani, de când in fruntea Institutului Cultural Român se află fizicianul –filosof  Horia Roman Patapievici. Semnale au mai fost dar... cine să le bage în seamă? Scandaluri au mai fost dar, cum vă spuneam, nicio reacţie.

Sincer, ma miră că acum acest lucru a luat amploare. Iaca, buboiul s-a spart. Ce ştim noi despre Patapievici în afară de faptul că are 2000 de papioane şi că de când i-a apărut prima carte şi până în zilele noastre înjură poporul din care fara voia sa şi el face parte? Mai nimic. 

Probabil că e de mare fineţe filosofică să spui ”radiografia plaiului romanesc este ca a fecalei, o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii”.
 
Sigur, el declară că îi este ruşine că este roman. “Imi e ruşine că sunt român”. Dacă îmi este permis un comentariu, cred că şi nouă ne este ruşine că Patapievici e român. Şi, culmea, chiar şi în aceste condiţii Patapievici a acceptat să fie şeful ICR deşi tot el spune că românii nu au cultură.

Părerile fizicianului- filosof sunt şocante. Dar şi această atitudine ne este explicată tot de HRP. Dar să vedem ce părere are domnia sa despre noi, românii: “23 de milioane de omuleti patibulari cu guri vulgare, trasaturi rudimentare...”, “Romanii nu pot alcatui un popor pentru ca valoreaza cat o turma”, “Puturosenia abisala a statutului suflet romanesc”, “inima piftie iar creierul un amestec apos.”.

Şi iată şi explicaţia: „Pasiunea denigrarii (...) îsi traieste în mine un limax patologic. Aproape nu exista lucru în jurul meu pe care sa nu îl detest.”. Fără comentarii. Nu-i aşa?

Limba romana pentru Patapievici „ este o limba în care trebuie sa încetam sa mai vorbim sau (...) sa o folosim numai pentru înjuraturi”.

Vă aduceţi aminte că şeful ICR spunea că “Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebue să ne debarasăm”?

Mă întreb, şi cred că nu sunt singura, cât mai trebuie  să defăimeze, să denigreze acest individ poporul roman ca să se autosesizeze vreo instanţă. Pentru că în conformitate cu Constituţia României, încă în vigoare, se spune foarte clar:  “Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine” şi “Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri”.

Şi când te gândeşti că asta o face chiar un demnitar al statului român.

Sigur, preşedintele ICR este de părere că “sa fii român este un mod de a trai condamnarea. Cu aceasta boala nu exista tranzactie (...) pâna ce mintea va fi în sfârsit scopita: inima devine piftie, iar creierul un amestec apos”.

 

Presedintele Institutului Cultural Român mai afirma ca „românii au devenit un popor de oameni urâti”. Mai mult, „canalie de facto, românul este un colaborationist bovarizat de ipocrizia aspiratiei la disidenta”gratia, generozitatea, farmecul, ironia, au prea putin contact cu letargia gnostica a materiei din care sunt facuti românii”, „blândete, toleranta, spirit receptiv, curaj, patriotism – haida-de! Eu nu am vazut nicaieri asa ceva la români” „ospitalitatea, modestia, toleranta, rabdarea si alte asemenea minus-virtuti””Toate aceste virtuti sunt în fond vicii de acomodare”, „oamenii valizi în România de azi sunt tâmpii, flecarii, estropiatii, gângavii si crapulosii”. O alta afirmatie a dânsului ne face sa ne întrebam care sunt strazile pe care le colinda domnul presedinte „ies pe strada si nu vad oameni normali. Ca intr-un cosmar, aproape toti cei pe care îi întâlnesc se bâlbâie, îsi bâtâie ochii, dau din picioare ca apucatii, înjura, se zdrelesc între ei cu placere, vorbesc schimonosit, rostesc idiotenii”. „daca un român cauta adevarul într-o directie este clar ca acolo nu este nimic de gasit”, „ce este aceea românul?  e o întrebare la care se raspunde prin violenta, ura, sânge si suturi în cur”, „numai violenta, numai sângele mai poate trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimtire. Ma simt personal jignit de prostia bascalioasa, de acreala invidioasa, de stridenta de toapa a acestei populatii ignare. Fondul ultim al substantei nationale românesti este inadecvarea. Privit la raze X, trupul poporului român abia daca este o umbra: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii. Toata istoria peste noi a urinat cine a vrut. Când i-au lasat romanii pe daci în formula hibrida straromâneasca, ne-au luat la urina slavii: se cheama ca ne-am plamadit din aceasta clisa, daco-romano-slavi; ma rog. Apoi ne-au luat urinat la gard turcii: era sa ne înecam, asa temeinic au facut-o. Demnitatea noastra consta în a ridica mereu gura zvântata, iar ei reîncepeau (...) apoi ne-au luat la urina rusii, care timp de un secol si-au încrucisat jetul cu turcii, pe care, în cele din urma, având o basica a udului prea mare i-au dovedit”, „trecutul oricarui român numara un numar nesfârsit de toape si abia doi-trei oameni bine-crescuti. În noi izbucnesc vrând-nevrând, gesturile melo-epileptice, scobitul în nas, scuipatul în farfurie, argumentarea prin înjuraturi, zbieratul cu spume la gura. E o mojicie înnascuta, ceva de taran care, crezând ca poate ajunge boier cu apucaturi de precupeata, s-a instalat nesimtit în casele orasenilor devenind ireversibil si inconstient taranoi. Din celel 80 de procente de tarani autentici raportate între cele doua razboaie, au ramas azi 80% taranoi stricati, precum nu se mai poate face nimic cu zgura ramasa în athanor, nu se mai poate face nimic nici din ei”, „România va fi distrusa de rrromâni, care nu pot alcatui un popor, pentru ca valoreaza cât o turma: dupa gramada, la semnul fierului rosu”, “un neam violent si instabil, deopotriva inactiv si agitat”, „odata ce te-ai dezgustat de el, poporul român nu îti mai poate face nici macar mila”, “Nu sunt psihiatru, deci nu pot diagnostica boala de care sufera acest biet bolnav dar, sentimentul de mila crestineasca pe care mi-l stârneste este cât se poate de real. Nu ma mai socheaza nici macar îndemnul la genocid continut în fraza: „23 de milioane de omuleti patibulari”.
Convingerile pur europene ale presedintelui ICR continua cu afirmatia „cred cu convingere ca garantia progresului în România este votul cenzitar: România va evolua numai în masura în care poporul, misera plebs, nu va avea acces direct la decizie”.

Să fim spânzuraţi, să fim anihilaţi, să nu mai avem drept de vot, să ne ducem dracului cu toţii. Domnule Patapievici v-aţi pus vreodată problema că ar trebui să mulţumiţi poporului ăsta, aşa tamp cum este? Dacă nu ar fi existat, domnia voastră pe cine aţi fi înjurat, denigrat şi cum aţi mai fi ajuns celebru si director la ICR?

---

Autor : Gabi SIMON
Data publicării: 08 Aug 2008 - 09:10