Editura Polirom se pregăteşte să lanseze un nou volum istoric unic prin abordare. Lucrarea nu va mai pune accent pe o serie de principii teoretice, lipsite de multe ori de culoarea evenimentelor. Noul volum vorbeşte deschis despre temutele lagăre de concentrare, despre tortură, înfometare, deportări şi încălcarea tuturor drepturilor fundamentale ale omului. 

Lucrarea este intitulată "Forme de represiune în regimurile comuniste" şi este coordonată de Cosmin Budeancă (şeful Serviciului Muzee-Memorie din cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România) şi de Florentin Olteanu (preşedintele Fundaţiei Culturale „Negru Vodă” din Făgăraş).

Cosmin Budeancă argumentează că a lucrat la acest proiect deoarece „În ultimii 18 ani s-a scris despre comunism pe diverse tonuri: nostalgice, justificative, inflamate, revanşarde, însă nu obiective”.
Lucrarea, apărută sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România şi a Memorialului Rezistenţei Comuniste Ţara Făgăraşului cuprinde 31 de studii. Acestea sunt semnate atât de cercetători români, cât şi străini şi au fost elaborate pe baza unor arhive ale Securităţii şi a mărturiilor foştilor deţinuţi politici.

Textele analizează aspecte definitorii ale represiunii comuniste, cum ar fi lagărele de concentrare şi de muncă, mijloacele de tortură, înfometarea, deportările şi încălcarea drepturilor fundamentale ale omului – libertatea credinţei, libera exprimare şi libertatea presei.

Pe de altă parte, volumul prezintă instrumentele şi formele de represiune ale dictaturii comuniste, de la urmărirea indivizilor incomozi şi până la asasinarea reprezentanţilor de marcă ai unor categorii sociale, minorităţi etnice sau religioase, folosite atât pentru instaurarea regimului, cât şi pentru menţinerea puterii.

"În ultimii 18 ani s-a scris despre comunism pe diverse tonuri: nostalgice, justificative, inflamate, revanşarde, însă nu obiective"  - Cosmin Budeancă, coordonator al volumului

În ce măsură reuşesc articolele cuprinse în volum să creioneze formele de represiune adoptate de regimurile comuniste?

Volumul prezintă doar o parte din formele de represiune adoptate de regimurile comuniste pentru a se impune şi menţine la putere. Nu este vorba de un demers cu pretenţii de exhaustivitate, ci, mai degrabă, de o lucrare care îşi propune să pună în lumină faţete mai puţin cunoscute ale represiunii comuniste sau să le aprofundeze pe altele. Este o nouă contribuţie care vine să îmbogăţească bibliografia încă insuficientă asupra comunismului.

Faptul că în volum există, pe lângă studiile referitoare la comunismul românesc, şi studii care vizează comunismul din alte ţări (Polonia, Bulgaria, China) reprezintă o bună ocazie de a vedea similitudini şi diferenţe între ceea ce s-a întâmplat în România, dar şi în alte regimuri comuniste.

Istoria recentă este un subiect pe care mulţi l-au tratat mai curând sentimental decât cu distanţa cercetătorului. Ce anume dă posibilitatea persoanelor implicate în proiect să se distanţeze pentru a privi cu luciditate în urmă?

În ultimii 18 ani s-a scris despre comunism pe diverse tonuri: nostalgice, justificative, inflamate, revanşarde, însă nu obiective. Şi acest lucru nu s-a datorat unei rele intenţii, ci mai degrabă faptului că devine din ce în ce mai evident pentru toată lumea că nu putem vorbi de o obiectivitate a istoricului, iar motivele care determină o astfel de situaţie sunt multiple. Ceea ce poate, totuşi, să facă un istoric care îşi respectă profesia, este să încerce, cât mai mult posibil, să prezinte trecutul cât mai aproape de felul în care i se reliefează pe baza surselor la care are acces în momentul în care realizează o cercetare. În ceea ce îi priveşte pe autorii studiilor publicate în prezentul volum, aceştia sunt în majoritatea lor istorici tineri, însă cu o bogată experienţă în cercetare, iar lucrările publicate de ei până acum îi recomandă în acest sens.

Putem afirma că dispunem de o bibliotecă de istorie recentă?

Lucrările publicate în ultimii ani, de la memorialistică, jurnale, şi până la lucrări monografice au pus fundamentul unei biblioteci de istorie recentă, însă timpul relativ scurt şi accesul limitat la sursele de arhivă fac ca aceasta să nu fie nici pe departe satisfăcătoare în raport cu importanţa subiectului. Dacă ne referim doar la România, nu putem face abstracţie de faptul că am avut un regim comunist care a durat 45 de ani, aşadar o perioadă destul de lungă. În acest sens, considerăm că studierea comunismului se impune în mod imperativ, atât datorită unei nevoi fireşti de cunoaştere a ceea ce s-a întîmplat, cât mai ales necesităţii de înţelegere a prezentului.

Editura Polirom continuă şi prin publicarea acestei cărţi proiectul de editare a unor lucrări de referinţă din sfera istoriei (şi a istoriei recente, în special), realizate de specialişti în domeniu. Colaborarea Editurii Polirom cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România s-a concretizat până în prezent în şase volume. Acestea se alătură mai vechilor proiecte editoriale centrate pe istorie ale editurii – „Historia” (coordonator Mihai-Răzvan Ungureanu), „Document” şi „Istorii subterane” (coordonator Stelian Tănase) –, dar şi unor lucrări de referinţă publicate în afara colecţiilor: Mărturie şi document de Constantin Ticu Dumitrescu, Epoca postbelică. O istorie a Europei de după 1945 de Tony Judt sunt doar câteva exemple notabile de dată recentă.

În curând este programată să apară traducerea Dicţionarului comunismului, lucrare semnată de  cunoscutul istoric Stéphane Courtois.