Odată cu rezultatele turului 2 al alegerilor locale ia sfârșit și mitul PR-ului făcător de minuni.
Blaga a avut la dispoziție cea mai performantă echipă și a dispus de cele mai mari sume aruncate în joc. La polul opus, Oprescu a avut o echipă improvizată și fonduri aleatorii. N-a câștigat Blaga, ci Oprescu.
După victoria lui Băsescu, la mustață, în prezidențialele din 2004, au curs tone de cerneală pe seama minunilor pe care le-ar fi făcut compania angajată să-i facă campanie. Brusc, Felix Tătaru & compania au săltat în slăvile admirației și ale box-office-ului. Calitățile native ale candidatului Băsescu au trecut în planul al doilea. Adică exact acelea care făcuseră din el câștigătorul rundei precedente de la Capitală, unde se înscrisese târziu și cu șanse mici.
Povestea PR-ului a început, practic, în 1996, la alegerile pentru primăria Capitalei. Atunci candidatul Ilie Năstase a beneficiat de o expunere mediatică puțin obișnuită. S-a ocupat de campania lui una dintre cele mai bune companii de publicitate ale momentului. N-a reușit, însă, să facă din el altceva decât un produs frumos ambalat, dar fără suflu. Năstase a pierdut atunci pentru că publicul n-a văzut în el vâna de gospodar și de om așezat pe care părea s-o emane Ciorbea. Oamenii, cu toată simpatia față de sportivul de excepție, n-au uitat că acesta reușise să cam facă praf tot ceea ce câștigase. Și nu l-au vrut. Că alegerea finală a fost păguboasă, e altă poveste.
Și cu Oprescu e altă poveste. Nici o campanie de PR n-ar fi reușit să facă din el altceva decât ceea ce este. Iar acest lucru i-a fost de folos. A apărut ca omul care nu are nimic de ascuns. Căruia nu i se pun flori în păr să pară simpatic. În plus, era și victimizat de cei puternici: alungat din PSD, vânat și reclamat de PLD… Cu tot scepticismul și lipsa de precedente, independența lui a dat bine.
Poate că Blaga ar fi fost un primar mai bun. Mai serios. Mai dedicat. Mai puțin dispus să facă spectacol. Dar acest lucru n-a reieșit clar din campania sa. A reieșit mai degrabă că e protejat de Băsescu. Că e preocupat să asigure o continuitate dubioasă. Și că nici măcar nu e bucureștean…
Așa se încheie un capitol din istoricul campaniilor electorale. Multe lucruri se vor schimba, până la legislative. Între care și convingerea ca PR – ul poate să facă minuni. Nu poate.
